Galerie Foto

Linda Saskia Menczel (n. 23 martie, 1972, Timişoara) este absolventă a Facultăţii de Arte Plastice – Universitatea de Vest Timişoara, specializarea sculptură (1998). Membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România (1999). Începând cu anul 1991, participă la saloanele anuale timişorene, precum şi la majoritatea expoziţiilor naţionale şi internaţionale de sculptură în Ungaria, Croaţia, Austria, Olanda, Serbia, Muntenegro, Belgia şi Italia. În 1994 este recipienta bursei Restoring Baroque Sculpture de la Viena, Austria. În 2004 este selecţionată să reprezinte România la Jocurile Olimpice de la Atena, iar în 2005, la Parlamentul European. Din anul 2001 devine membră fondatoare a grupului “Dor”, iar din anul 2004, membră a Centrului Kabbalah din Londra. Expoziţia “Mărturisiri” este deschisă la Galeria Helios din Timişoara între 11 august şi 6 septembrie 2011.

După Revoluţia din 1989, afişarea credinţei prin manifestări artistice a devenit un semn de validare publică a libertăţii religioase. Expoziţiile de artă plastică, care s-au derulat în cei 22 de ani care au urmat, au dat loc unui val de manifestări artistice de inspiraţie religioasă care au creat în România un cadru spiritual extraordinar şi unic în lume, dar în acelaşi timp ameninţă să transforme spaţiile expoziţionale în bazarul unei arte înecate în aghiazmă, sau în arena unor reacţii controversate de intoleranţă şi incorectitudine religioasă (religious incorrectness). Pe un asemenea fond nu este de mirare că în interviul pe care mi l-a dat în faţa lucrărilor de la Galeria Helios din Timişoara, Saskia mi-a spus că se aştepta din capul locului ca mass-media, experţii sau colegii ei de breaslă să aibă o reacţie mixtă, posibil compensată de o bună primire din partea publicului şi a cercului intim de prieteni şi colecţionari care au susţinut-o de la prima ei apariţie pe simezele timişorene.

Saskia prezintă 72 de portrete de sfinţi şi preoţi creionate după fotografii sau ilustraţii existente în cărţi religioase. Pentru ea, această expoziţie este un pretext şi are o semnificaţie care depăşeşte prin importanţă orice încercare de a face demonstraţia resurselor stilistice care au făcut-o cunoscută în expoziţiile anterioare. Expoziţia este o mărturisire prin care tânăra artistă celebrează îmbrăţişarea credinţei creştin-ortodoxe într-un grupaj de portrete şi cuvinte de duh, invocate ca martor în spirit al acestei împărtăşiri în public.

Primele reacţii din presă sau televiziune despre expoziţia Mărturisiri au încercat să senzaţionalizeze faptul că artista, fiind evreică, s-a convertit la religia creştin-ortodoxă. Saskia nu este un caz izolat, unul dintre cele mai cunoscute cazuri cu care poate fi asociată este acela al Maicii Ecaterina, actriţa evreică Monica Fermo, fostă secretară de platou în Buftea şi asistentă de regie în televiziune, care, în 1986, s-a convertit la ortodoxism şi, desigur, acela al cărturarului monah Nicolae Steinhardt (1912-1989) care s-a convertit la ortodoxie în închisoarea Jilava, în anul 1960. Pe plan internaţional, cele mai celebre cazuri de convertire a unor evrei spre creştinism au fost acelea ale lui Benjamin Disraeli – prim-ministru britanic în secolul al 19-lea, poetului Heinrich Heine (1797 –1856), compozitorilor Felix Mendelssohn Bartholdy (1809 –1847) şi Anton Rubinstein (1829 –1894), cardinalului Jean-Marie Lustiger (1926-2007). Internetul abundă de liste ale unor cazuri extreme de convertire sau ieşire din viaţa publică şi trecere a unor personalităţi publice spre viaţa monahală. Aş menţiona doar pe americanul Peter Gillquist care, în 1987, împreună cu 2000 de protestanţi evanghelici, s-a botezat şi a trecut la ortodoxie în Biserica Antiohiana, sau pe părintele Serafim Rose (1934-1982), din California, care a trecut de la Biserica Metodistă Americană la Biserica Ortodoxă Rusă.

Seria portretelor desenate de Saskia pune un critic de artă într-o postură destul de dificilă din cauza ambiguităţii între natura religioasă şi cea artistică a manifestării. Acesta a fost probabil motivul pentru care Saskia a ales ca deschiderea şi prezentarea expoziţiei să fie făcută de preotul Ioan Tiberiu –Vişan. În acelaşi timp, Saskia declară că „eu nu sunt un iconograf”. Într-o expoziţie precedentă, artista a explorat motivele oferite de Cabbala, şi foarte mulţi s-au grăbit să o califice drept cabalistă. „Dacă aş fi pictat flori, nimeni nu m-ar fi etichetat botanistă” a adăugat cu umor Saskia. În ce priveşte convertirea, blitzul mediatic din jurul expoziţiei ignoră nişte amănunte esenţiale. Unul dintre ele este acela că Saskia nu se consideră o convertită. Oficial, ea susţine că, fiind evreu laic, botezul ei în biserica ortodoxă nu poate fi considerat o convertire, fapt pe care personal îl las la aprecierea experţilor. În plus, ea este căsătorită cu un creştin ortodox şi are un copil botezat de biserica ortodoxă. De ce atunci toată hoopla aceasta din presă? Un răspuns plauzibil este acela că Saskia este evreică şi acest fapt crează un stereotip relaţional în mintea celor care cred că evreii sunt vinovaţi de răstignirea lui Isus. Alt răspuns ar fi acela că expoziţii de acest gen sunt la modă şi mulţi sunt înclinaţi să vadă în ele un oportunism de tip comercial.

Libertatea de expresie religioasă are un exerciţiu de peste două decenii, timp în care s-au deschis sute de expoziţii de acest gen. În ciuda succesului comercial garantat de un “tutelaj divin,” cu excepţia unor expoziţii de înaltă ţinută artistică organizate programatic de pictorul Sorin Dumitrescu, prin grupul Prolog şi Galeriile Catacomba din Bucureşti, sau de Marie-Jeanne şi Ovidiu Bădescu, prin Galeria 28 din Timişoara, majoritatea acestor expoziţii cad sub standardul unei calităţi artistice de “artă de mall”. Sunt artişti care au reuşit să găsească o voce personală în faţa canonului de reprezentare iconografică bizantină şi au contribuit, după unii critici, la crearea unei estetici “neo-bizantiniste” în arta plastică românească. (un termen nefericit ales dacă consideram semnificatia vedeniei în pictura bizantină). Mă gândesc aici în primul rând la Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Paul Gherasim, Constantin Flondor sau Marin Gherasim, dar şi la artişti plastici singulari, care nu pot fi asociaţi direct acestui grup, cum este pictorul timişorean Silviu Orăviţan, un artist extraordinar – în cuvintele filozofului Emil Cioran –, autorul unei explorări unice în adâncimile transcendentale ale unor arhetipuri şi geometrii sacre.

În 1996, la vârsta de 22 de ani, Saskia a fost botezată de părintele paroh Victor Vasiu (decedat în 2008) la parohia Freidorf din Timişoara. Această trezire religioasă s-a născut printr-o epifanie lângă mănăstirea Rohia unde,” botezat din apă viermănoasă şi duh rapid” (“Jurnalul Fericirii”), a trăit călugărul Nicolaie Steinhardt. Pentru Saskia, îmbarcată la acea vârstă în cercetarea marelui dubiu, această convertire putea să fie tot atât de bine o formă de escapism, o curiozitate, fascinaţie exotică sau o cale de a rezolva conflicte interne subconştiente. Ceea ce este sigur însă, privind seducţia şi preocuparea ei constantă pentru religie, este faptul că această convertire i-a deschis o perspectivă spirituală nouă şi a constituit o schimbare radicală în experienţa ei emoţională. Schimbarea Saskiei pare a fi o experienţă transformatoare în practica artistică, experienţă în care smerenia, o virtute fundamentală a creştinismului ortodox, joacă un rol important. Acest lucru însă nu este suficient. Aştept cu interes evoluţia artistică a Lindei Saskia Mentzel, momentul în care, după această expoziţie-pretext, să treacă pe palierul unor investigaţii teologice şi artistice unde rigoarea vizuală a mijloacelor stilistice de care dispune să fie folosită ca o provocare.